Cine suntem

Cuvântul Întrupat este o fundație nonprofit, nepatrimonial și de ajutorare a persoanelor vulnerabile fără deosebire de naționalitate, sex, rasă, religie, convingeri politice, și origine socială. Avem la bază perspective și principii creștine. Colaborăm cu membri din Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-catolică, Biserica Penticostală, Biserica Baptistă, Biserica Creștină după Evanghelie, printre altele.

Declarație de viziune:
Slujindu-L pe Iisus printre cei mai vulnerabili
Declarație de misiune:
un viitor mai bun pentru copiii vulnerabili prin dezvoltare personală și prin parteneriate de prietenie.
Celebrările stilului de viață:
Ceea ce unii numesc „valori”, noi numim „celebrările stilului de viață”:

Intimitatea
Celebrăm intimitatea cu Iisus, care este chemarea noastră cea mai înaltă și scopul pentru care noi am fost creați.

Ascultarea de Dumnezeu
Celebrăm ascultarea totală pe care o cere relația aceasta intimă. Ascultarea noastră este răspunsul și responsabilitatea noastră față de harul lui Iisus.

Smerenia
Sărbătorim smerenia înaintea lui Dumnezeu și a omului.

Slujirea
Sărbătorim slujirea care împlinește părtășia în comunitatea noastră.

Simplitatea
Celebrăm simplitatea ca pe un privilegiu al nostru în identificarea cu Iisus și cu cei săraci.

Zdrobirea
Celebrăm propria noastră zdrobire ca fiind responsabilitatea în slujire printre cei zdrobiți.

Părtășia în comunitate
Celebrăm părtășia în comunitate, unii cu alții, pentru că în părtășie găsim cel mai mare potențial pentru ucenicizare, slujire și creștere spirituală.

Supunerea
Sărbătorim supunerea față de Iisus Cristos și supunerea unii față de alții, ca semn vizibil al smereniei.

Suferința
Sărbătorim suferința ca parte a unui sacrificiu voit, slujindu-L pe Iisus printre săraci.
Filozofia slujirii:
Comunitatea “Cuvântul întrupat” are ca puncte de plecare șapte angajamente misionare:
  • Iisus Împăratul și Împărăția de neclintit (Evrei 12:28, 13:8). Noi suntem o comunitate a credincioșilor uniți în ascultare de Domnul Iisus pentru slujba Împărăției printre săraci. Slujirea efectivă izvorăște dintr-o părtășie adâncă cu Persoana lui Iisus Cristos și este condusă de valorile Împărăției Lui.
  • Cei mai săraci dintre săraci (Matei 25:40, Iacov 2:5). Noi credem că cei mai mici sunt mari în scara de valori a Împărăției. Misiunea noastră este să-i căutăm pe cei cărora li se acordă cel mai puțin interes și ajutor, să-i iubim pe cei privați de iubire și să-i atingem pe cei neatinși în Numele lui Iisus. Prezența noastră va expune realitatea că în Cristos săracii sunt bogați, iar bogații separați de Cristos sunt cumplit de săraci.
  • Comunitate (Geneza1:27, Marcu 6:7, Ioan13:35, 1 Corinteni 12, Fapte4:32, Filipeni 2:2, 2 Corinteni5:17). Ne găsim identitatea și metoda de misiune în natura trinitară a lui Dumnezeu. Dumnezeu, trei-în-unul, reprezintă comunitatea, și ne-a creat pe noi, umanitatea, după asemănarea Lui. Prin Tatăl, Dumnezeu a plâns, I-a fost dor, a alergat și a îmbrățișat pe fiul Lui risipitor. Prin Fiul, Dumnezeu a redefinit valorile comunităților noastre, aducând pe cei săraci, pe cei pierduți și pe cei marginalizați de la periferie în centru. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu ne-a înzestrat și ne-a trimis ca pe o comunitate într-o lume pe moarte, pentru a arăta o nouă umanitate. Ne supunem cu bucurie dorinței pe care o are Dumnezeu pentru noi, împreună, să fim trupul lui Hristos ca un martor profetic pentru o lume care se închină individualismului extrem și care practică izolarea. Celebrând comunitatea, ne exprimăm angajamentul la solidaritate cu cei zdrobiți și marginalizați.
  • Metodologie de întrupare (Ioan1:14,20:21, 2 Corinteni5:18-20, 8:9) și o lucrare holistică (Luca 4:18-19, Matei 25:35-36, Iacov 2:15, I Ioan 3:16-18). O metodologie de întrupare evită izolarea și separarea de săraci și încurajează o identificare profundă cu săracii. Identificarea este necesară în slujirea împăcării, pentru ca transformarea să fie efectivă și continuă. Privim la Mântuitorul nostru ca la un exemplu pentru noi. Mântuitorul S-a smerit și, bogat fiind, a devenit sărac din dragoste pentru noi. În consecință, noi nu îi slujim pe săraci, ci mai degrabă suntem în slujire printre săraci.
  • Noi recunoaștem că lumea suferă din cauza foamei fizice și spirituale. Slujirea noastră este de a satisface acele lipsuri, oferind nu numai pâine, ci și Pâinea Vieții. Noi considerăm că Împărăția lui Dumnezeu oferă pe bază răscumpărării soluții, privind nevoile umane, de aceea ne angajăm să răspundem la nevoile omenirii – în totalitate și cu compasiunea și metodologia slujirii lui Iisus. Obiectivul nostru este să răscumpărăm ființa omului întreagă, în vederea răscumpărării societății. Căutăm să fim agenți de transformare a omului pe toate planurile și dorim să înlesnim realizarea regenerării, restaurării și reintegrării celor mai săraci dintre săraci.
  • Simplitate în viață și slujire (Matei 10:7-10, 1 Ioan3:16-18). Trăim în simplitate cu mâinile deschise, uitându-ne la Iisus ca la motivația și modelul nostru pentru misiune. Viața și slujirea lui Cristos demonstrează și pretinde bucuria simplității stilului de viață, ca fiind un element esențial al culturii Împărăției. Simplitatea este eliberarea și slobozenia noastră de acele lucruri care ne leagă de lume. Simplitatea este privilegiul nostru, supunând tot ce este fizic, ca mijloc de atingere a scopurilor spirituale. Noi recunoaștem că tot ce avem este binecuvântarea lui Dumnezeu în har, și în supunere Îi înapoiem Lui totul pentru voia și dorințele Lui. Simplitatea însăși nu este un scop, ci mai degrabă o alegere să vestim răscumpărarea celor mai săraci dintre săraci. Acordându-ne viețile și slujirea noastră după Cristos, existăm astfel încât Cuvântul viu să se facă trup printre cei mai săraci dintre săraci, prin slujirea Duhului Său Sfânt.
  • Parteneriat și naționali (Apocalipsa 5:9-10). Celebrăm cultura Împărăției lui Dumnezeu în care toți credincioșii sunt una, indiferent de naționalitate. În unitatea aceasta, misiunea noastră ne unifică mai departe prin părtășie împlinită în slujire. Cu toate că ne bucurăm de un parteneriat, noi credem că naționalii au posibilitatea cea mea mare de a se identifica cu intensitatea vieții celor săraci, în vederea unei continue transformări printre cei mai săraci dintre săraci.
  • Contextul în mediul urban (Isaia 60, Matei 9:36-36, 21:10, Luca 13:34-45, Apocalipsa 20-22). Noi suntem o comunitate a compasiunii care arătă și declară valorile Împărăției în cadrul societății. Noi căutăm să ilustrăm și să întruchipăm realitatea Împărăției în cadrul orașelor urbane principale în lumea a doua și a treia. Noi recunoaștem fenomenul urbanizării mondiale și răspundem cu angajamentul de a ne concentra energia spre mântuirea orașului. Fiind sare, lumină și plămădeală nouă, ne angajăm să fim răspândiți strategic în tot orașului, având un impact progresiv în tot orașul.
  • Este convingerea noastră că răspunsul pentru orașul secular (împărăția omului) este Orașul lui Dumnezeu (Împărăția lui Dumnezeu). În timp ce umblăm cu Dumnezeu și vestim Împărăția prin slujire plină de compasiune, orașul secular va întâlni realitatea lui Iisus și Împărăția Lui.
Declarație de credință:
Legământul de la Lausanne
În anul 1974, unii lideri ai biserici, ca Billy Graham și John Stott, au organizat un congres internațional la Lausanne, unde s-a întocmit acest crez. Ca oricare crez al bisericii, legământul are puncte tari și puncte mai puțin tari, însă ne ajută să trasăm lini călăuzitoare.
Introducere
Noi, membrii Bisericii Domnului Iisus Hristos, din mai mult de 150 de națiuni participante la Congresul Internațional despre Evanghelizarea mondială de la Lausanne, Îl preamărim pe Dumnezeu pentru măreața Lui Salvare și ne bucurăm în părtășia pe care ne-a dat-o, părtășie cu El și unui cu alții.
Suntem adânc mișcați de ceea ce face Dumnezeu astăzi, mișcați până la pocăință de propriile noastre eșecuri și provocați de lucrarea neterminată a evanghelizării.
Noi credem că Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu pentru întreaga lume și suntem determinați prin harul Său, să ne supunem chemării lui Hristos la proclamarea acestei vești bune omenirii întregi și să facem ucenici din toate neamurile. Dorim, prin urmare, să ne afirmăm credința și hotărârea, și să facem public legământul nostru.

Scopul lui Dumnezeu
Ne afirmăm credința în Singurul Dumnezeu etern, Creatorul și Domnul lumii, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care împărățește peste toate aceste lucruri după scopul Său.

El își cheamă din lume un popor al Său și își trimite oamenii înapoi în lume pentru a-I fi slujitori și martori, pentru lărgirea Împărăției Lui, pentru întregirea trupului lui Hristos și pentru gloria numelui Său. Mărturisim cu rușine, că ne-am negat deseori chemarea și că am falimentat în misiune prin potrivirea cu lumea sau prin izolarea de lume. Cu toate acestea, ne bucurăm că, deși purtată de vase pământești, Evanghelia este o comoară.

În lucrarea de a face cunoscută această comoară prin puterea Duhului Sfânt, dorim să ne rededicăm. (Isaia 40:28, Matei 28:19, Efeseni 1:11, Fapte 15:14, Ioan 17:6,18, Efeseni 4:12, 1 Corinteni 5:10, Romani 12:2, 2 Corinteni 4:7)
Autoritatea și puterea Bibliei
Declarăm inspirația divină, autenticitatea și autoritatea Vechiului și Noului Testament în întregimea lor, ca fiind unicul cuvânt scris al lui Dumnezeu, fără greșeală în tot ceea ce afirmă, și ca singură regulă infailibilă a credinței și a vieții prin credință.
Mesajul Bibliei se adresează tuturor oamenilor, pentru că revelarea lui Dumnezeu în Hristos și în Scriptură este de neschimbat.
Prin această revelare, Duhul Sfânt încă vorbește astăzi. Iluminează mintea copiilor lui Dumnezeu în fiecare cultură pentru a percepe adevărul Scripturii direct prin proprii ochi, astfel descoperind în permanență întregii Biserici înțelepciunea – mozaic a lui Dumnezeu. (2 Timotei 3:16, 2 Petru 1:21, Ioan 10:35, Isaia 55:11, 1 Corinteni 1:21, Romani 1:16, Matei 5:17,18, Iuda 3, Efeseni1:17,18; 3:10,18)
Unicitatea și Universalitatea lui Hristos
Afirmăm că există un singur Mântuitor și o singură Evanghelie, deși există o multitudine de abordări evanghelistic. Recunoaștem că fiecare om are o oarecare cunoștință despre Dumnezeu, prin propria revelare generală în natură. Negăm, însă, că aceasta poate mântui, pentru că omul întunecă adevărul prin propriul păcat. De asemenea, respingem orice tip de sincretism și dialog care ar implica faptul că Dumnezeu vorbește la fel prin toate religiile și ideologiile și considerăm acestea ca fiind o necinstire față de Dumnezeu și față de Evanghelie.
Iisus Hristos, fiind însuși singurul Dumnezeu–Om, care s-a dat pe Sine, ca singură răscumpărare pentru păcătoși, este singurul mijlocitor între oameni și Dumnezeu. Nu există nici un alt nume prin care putem fi salvați.

Toți oamenii sunt supuși morții datorită păcatului lor, dar Dumnezeu îi iubește pe toți și vrea ca nici unul să nu piară, ci ca toți să se pocăiască. Totuși, toți cei care Îl resping pe Hristos își neagă bucuria mântuirii și se auto-condamnă la despărțire eternă de Dumnezeu.
A-L proclama pe Iisus ce “Mântuitor al lumii”, nu înseamnă a afirma că toți oamenii sunt mântuiți în mod automat sau până la urmă, cu atât mai puțin a afirma că toate religiile oferă mântuire în Hristos. Este, de fapt, proclamarea iubirii lui Dumnezeu față de lumea păcătoșilor și invitarea tuturor să răspundă Lui ca Salvator și ca Domn, ca urmare a angajamentului personal făcut cu toată inima, un angajament de pocăință și credință.
Iisus Hristos a fost înălțat deasupra oricărui alt nume. Așteptăm ziua când toți genunchii se vor pleca în fața Lui și când toate limbile vor mărturisi că El este Domnul. (Galateni 1:6-9, Romani 1:18-32, 1 Timotei 2:5,6, Fapte 4:12, Ioan 3:16-19, 2 Petru 3:9, 2 Tesaloniceni 1:7-9, Ioan 4:42, Matei 11:28, Efeseni 1:20,21, Filipeni 2:9-11)
Natura Evanghelismului
A evangheliza înseamnă a răspândi vestea bună că Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre și că a înviat din morți, așa cum spune Scriptura, că acum El dă iertare păcatelor și oferă daruri spirituale tuturor celor care se pocăiesc și cred, făcând toate acestea ca semn al împărățirii Sale.

Prezența noastră creștină în lume este indispensabilă evanghelismului și la fel este dialogul al cărui scop este ascultarea atentă care să ducă la înțelegere. Dar evanghelismul în sine este proclamarea unui Hristos biblic și istoric, ca Mântuitor și Domn, în vederea convingerii oamenilor să vină la El pentru a fi reconciliați cu Dumnezeu. În realizarea invitației evanghelice nu avem libertatea să ascundem prețul uceniciei. Iisus încă mai cheamă pe cei care L-ar urma până la negarea de sine, pe cei care și-ar lua crucea, identificându-se cu noua Lui comunitate.
Rezultatele evanghelismului includ ascultarea de Hristos, apartenența la Biserica Lui și slujirea responsabilă în lume. (1 Corinteni 15:3,4, Fapte 2:32-39, Ioan 20:21, 1 Corinteni 1:23, 2 Corinteni 4:5; 5:11,20, Luca 14:25-33, Marcu 8:34, Fapte 2:40,47, Marcu 10:43-45)
Responsabilitatea Social-creștină
Afirmăm că Dumnezeu este în aceeași măsură Creatorul și Judecătorul tuturor oamenilor. De aceea, ar trebui să împărtășim preocuparea Lui față de dreptate și împăcare în cadrul întregii societăți umane și față de eliberarea oamenilor aflați în orice fel de situație de asuprire.
Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, de aceea orice ființă umană, indiferent de rasă, religie, culoare, cultură, clasă, sex sau vârstă, are o demnitate intrinsecă pentru care ar trebui să fie respectat, slujit și nu exploatat. Și aici ne exprimăm pocăința pentru neglijarea noastră și pentru a fi considerat uneori evanghelismul și problema socială ca excluzându-se în mod reciproc.
Reconcilierea cu semenii nu înseamnă reconciliere cu Dumnezeu, nici acțiune social-evanghelică. În același fel, nici eliberarea politică nu înseamnă mântuire: totuși afirmăm că evanghelismul și implicarea socio-politică sunt ambele parte din responsabilitatea noastră creștină. Ambele sunt expresii necesare ale doctrinelor noastre despre Dumnezeu și despre om, ale dragostei pentru aproapele nostru, ale ascultării noastre față de Iisus Hristos. Mesajul mântuirii implică, de asemenea, un mesaj al judecății oricărei forme de marginalizare, asuprire și discriminare și nu ar trebui să ne temem să denunțăm răul și injustiția acolo unde acestea există.
Atunci când oamenii Îl primesc pe Hristos, ei sunt născuți din nou în Împărăția Sa și trebuie să caute nu numai să expună, ci și să și răspândească neprihănirea Împărăției în mijlocul unei lumi nedrepte. Mântuirea pe care o pretindem ar trebui să ne transforme în fiecare aspect al personalității noastre și al responsabilității noastre sociale. Credința fără fapte este moartă. (Fapte 17:26,31, Geneza 18:25, Isaia 1:17, Psalmi 45:7, Geneza 1:26,27, Iacov 3:9, Levitic 19:18, Luca 6:27,35, Iacov 2:14-26, Ioan 3:3,5, Matei 5:20; 6:33, 2 Corinteni 3:
18, Iacov 2:20)
Biserica și Evanghelismul
Afirmăm că Hristos trimite pe copiii săi răscumpărați în lume așa cum Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe El, iar aceasta înseamnă o penetrare a lumii la fel de adâncă și de costisitoare! Trebuie să ieșim din ghetourile noastre eclesiastice și să pătrundem în societatea necreștină. Evanghelismul este primordial în misiunea plină de sacrificiu a Bisericii.
Evanghelizarea lumii necesită implicarea întregii Biserici și răspândirea Evangheliei până la marginile pământului. Biserica se află în centrul scopului cosmic al lui Dumnezeu și reprezintă mijlocul în răspândirea Evangheliei. Dar o Biserică ce predică crucea trebuie să poarte ea însăși urmele crucii.
Biserica devine o piatră de poticnire atunci când trădează Evanghelia, când îi lipsește dragostea adevărată pentru oameni sau onestitatea absolută în toate lucrurile și în aspectul financiar.
Biserica este comunitatea copiilor lui Dumnezeu și nu o instituție, și nu trebuie identificată cu nicio cultură, cu niciun sistem social sau politic, sau cu vreo ideologie umană. (Ioan 17:18, 20:21; Matei 28:19, 20; Fapte 1:8, 20:27; Efeseni 1:19,20 3:9-11; Galateni 6:14,17; 2 Cor. 6:3,4; 2 Timotei 2:19-21; Filipeni 1:27)
Cooperarea în Evanghelism
Afirmăm că unitatea vizibilă în adevăr a Bisericii este scopul lui Dumnezeu. Evanghelismul ne cheamă la unitate, deoarece singularitatea noastră ne întărește mărturia, așa cum dezbinarea subminează evanghelia noastră de reconciliere.
Recunoaștem, totuși, că unitatea de tip organizatoric poate lua multe forme și nu duce în mod necesar la evanghelism. Cu toate acestea noi, cei care împărtășim aceeași credință biblică, trebuie să fim uniți în părtășie, lucrare, și mărturie. Mărturisim că mărturia noastră a fost de multe ori pătată de un individualism păcătos și de o duplicitate inutilă.

Ne angajăm să căutăm o mai adâncă unitate în adevăr, în închinare, sfințire și misiune. Îndemnăm dezvoltarea cooperării locale și funcționale spre nivele mai adânci în misiunea Bisericii pentru planificări strategice, pentru încurajare reciprocă, pentru împărtășirea resurselor și experienței. (Ioan 17:21,23; Efeseni 4:3,4 Ioan 13:35, Filipeni 1:27, Ioan 17:11-13)

Bisericile și Parteneriatul Evanghelistic
Ne bucurăm de răsăritul unei noi ere misionare. Rolul dominant al misiunilor de tip vestic dispare cu rapiditate. Dumnezeu înalță o mare și nouă resursă pentru evanghelizarea lumii din bisericile mai tinere și demonstrează astfel că responsabilitatea pentru evanghelizare aparține întregului trup al lui Hristos. Astfel, toate bisericile ar trebui să-L întrebe pe Dumnezeu și să se întrebe ce pot face pentru a atinge atât vecinătatea, cât și să trimită misionari în alte părți ale lumii. Reevaluarea responsabilității noastre misionare și al rolului nostru trebuie să fie continuă. Astfel, se va dezvolta un parteneriat crescând între biserici, iar caracterul universal al Bisericii lui Hristos va fi exprimat mult mai clar. De asemenea, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru organizațiile care lucrează la traducerea Bibliei, care lucrează în educația teologică, în mass media, în literatură creștină, în evanghelizare, la reînnoirea bisericilor și în alte domenii de specialitate. Și acestea trebuie să fie într-o autoevaluare constantă pentru analiză eficienței, ca parte a misiunii Bisericii. (Romani 1:8, Filipeni 1:5; 4:15, Fapte 13:1-3, 1 Tesaloniceni 1:6-8)
Urgența Lucrării Evangelistice
Mai mult de 2 miliarde de oameni, și anume mai mult de două treimi din întreaga omenire, nu au fost încă evanghelizați. Ne este rușine de faptul că atât de mulți au fost neglijați; acest lucru este grăitor pentru noi și pentru întreaga Biserică. Se remarcă acum, în multe părți ale lumii o receptivitate fără precedent față de Hristos. Suntem convinși că acum este timpul ca bisericile și instituțiile să se roage pentru mântuirea celor la care nu s-a ajuns încă, pentru canalizarea eforturilor noi ca să se obțină evanghelizarea lumii. Uneori poate fi necesară o reducere a misionarilor străini și a fondurilor în zonele evanghelizate pentru facilitarea creșterii bisericii naționale prin puterile proprii și pentru a se descărca resursele pentru zonele neevanghelizate.
Misionarii ar trebuie să se manifeste mereu liber din și către toate cele șase continente în spiritul unei slujiri în smerenie. Scopul ar trebui să fie, prin toate metodele și cât mai curând posibil, ce fiecare om să aibă șansa să audă, să înțeleagă și să primească vestea bună. Nu putem spera să împlinim acest scop fără sacrificiu.

Cu toții suntem șocați de sărăcia a milioane de oameni și de nedreptatea care cauzează această sărăcie. Aceia dintre noi care trăim în condiții afluente trebuie să accepte responsabilitatea pe care o avem de a aborda un stil simplu de viață, pentru a contribui mai generos atât la ajutorare, cât și evanghelizare. (Ioan 9:4, Matei 9:35-38, Romani 9:13, 1 Corinteni 9:19-23, Marcu 16:15, Isaia 58:6, 7, Iacov 1:27; 2:1-9, Matei 25:31-46, Fapte 2:44-45; 4:34-35)
Evanghelismul și Cultura
Dezvoltarea strategiilor de evanghelizare a lumii necesită metode imaginative de pionierat. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, rezultatul va fi ridicarea bisericilor înrădăcinate adânc în Hristos, și adaptate culturii lor. Cultura trebuie testată și analizată mereu în lumina Scripturii.
Deoarece oamenii sunt creația lui Dumnezeu, o parte din cultura lor e bogată în frumusețe și bunătate. Pentru că oamenii sunt căzuți în păcat, toată cultura lor este impregnată de păcat, iar o parte este chiar demonică.
Evanghelia nu propune superioritatea unei culturi față de alta, ci evaluează toate culturile. Misiunile au contribuit frecvent la exportarea unei culturi străine pe lângă Evanghelie, iar bisericile au fost de multe ori subjugate culturii, nu Scripturii.
Evangheliștii lui Hristos trebuie să caute în smerenie să se golească de tot până la autenticitatea lor personală, pentru a deveni slujitori pentru alții, iar bisericile trebuie să caute să transforme și să-și îmbogățească cultura, toate acestea fiind făcute pentru gloria lui Dumnezeu. (Marcu 7:8-9, 13, Geneza 4:21-22, 1 Corinteni 9:19-23, Filipeni 2:5-7 2 Corinteni 4:5)
Educația și Conducerea
Mărturisim că de multe ori am insistat asupra creșterii numerice în detrimentul creșterii spirituale a bisericii și am separat evanghelismul de hrana creștină. De asemenea, conștientizăm că unele din misiunile noastre nu au fost destul de prompte în a echipa și încuraja pe liderii naționali să-și asume responsabilitățile ce li se cuvin. Cu toate acestea, suntem angajați principiilor indigene și dorim ca fiecare biserică să aibă lideri naționali care să manifeste un stil de conducere creștin în termenii slujirii și nu ai dominării. Recunoaștem marea nevoie de îmbunătățire a educației teologice în special pentru liderii de biserici.
Ar trebui să existe în orice cultură și națiune un program efectiv de instruire pentru păstori și laici, ucenicizare, evanghelizare, hrană spirituală și slujire. Asemenea programe de instruire nu trebuie să se bazeze pe nicio metodologie stereotipică, ci dezvoltate prin inițiative creative locale, în concordanță cu standardele biblice. (Coloseni 1: 27,28, Fapte 14:23, Tit 1:5,9, Marcu 10:42-45, Efeseni 4: 11,12)
Conflictul Spiritual
Credem că suntem angajați într-un război spiritual constant cu căpeteniile și puterile răului, care caută să răstoarne biserica și să-i zădărnicească lucrarea de evanghelizare a lumii. Cunoaștem nevoia noastră de echipare cu armătura lui Dumnezeu și de lupta cu instrumentele adevărului și rugăciunii.
Detectăm acțiunea Răului, nu numai în ideologiile false din afara Bisericii, ci din lăuntrul ei, în evanghelia falsă care răstoarnă Scriptura și care plasează oamenii în locul lui Dumnezeu. Avem nevoie atât de veghere, cât și de discernământ pentru a păzi Evanghelia biblică. Conștientizăm faptul că nu suntem imuni la acțiunea lumească a gândurilor și a acțiunilor, care înseamnă să ne supunem secularismului. De exemplu, am neglijat uneori studii atente, corecte și de valoare cu privire la creșterea bisericii, atât în număr, cât și spiritual. Alteori, din dorința de a asigura o reacție la Evanghelie, ne-am compromis mesajul, am manipulat ascultătorii prin tehnici insistente și am devenit preocupați de statistici, sau chiar am fost necinstiți în felul în care am folosit aceste statistici. Toate lucrurile acestea sunt lumești. Biserica trebuie să fie în lume, dar lumea nu trebuie să fie în Biserică. (Efeseni. 6:12, 2 Corinteni 4:3,4, Efeseni 6: 11,13-18, 2 Corinteni 3:5, 1 Ioan 2:18-26; 4:1-3, Galateni 1:6-9, 2 Corinteni 2:17: 4:2, Ioan 17:15)
Libertatea și Persecuția
Fiecare guvern are responsabilitatea pe care Dumnezeu o delegă – să asigure condiții de pace, justiție și libertate, în care Biserica să se poată supune lui Dumnezeu, să-L slujească pe Iisus Hristos și să predice Evanghelia fără impedimente. De aceea, ne rugăm pentru conducătorii națiunilor îndemnându-i să garanteze libertatea conștiinței și a gândului și libertatea de a practica și propaga religia în concordanță cu voia Domnului și cu ceea ce înaintează Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, ne exprimăm preocuparea intensă pentru cei inchiși pe nedrept și în special pentru cei care suferă din cauza mărturiei lor despre Iisus Hristos. Promitem să ne rugăm pentru ei și să lucrăm la eliberarea lor. În același timp, refuzăm să fim intimidați de soarta lor. Cu ajutorul Domnului, vom căuta să ne împotrivim nedreptății și să rămânem credincioși Evangheliei, indiferent de preț. Nu uităm atenționările Domnului Iisus Hristos despre persecuție. (1 Timotei 1:1-4, Fapte 4:19; 5:29, Coloseni 3:24, Evrei 13:1-3, Luca 4:18, Galateni 5:11; 6:12, Matei 5:10-12, Ioan 15:18-21)
Puterea Duhului Sfânt
Credem în puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu Tatăl a trimis pe Duhul Sfânt ca mărturie a Fiului Său, iar fără mărturia Sa, a noastră nu are valoare. Iertarea păcatelor, credința în Hristos, nașterea din nou și creșterea spirituală sunt toate lucrări ale Duhului Sfânt. Mai mult, Duhul Sfânt este un duh misionar și astfel evanghelizarea ar trebui să se nască în mod spontan într-o biserică umplută de Duhul Sfânt. O biserică nemisionară se contrazice pe ea însăși și întunecă Duhul. Evanghelizarea pe tot pământul va deveni o posibilitate reală doar atunci când Duhul Sfânt va reînnoi Biserica în adevăr, înțelepciune, credință, sfințire, dragoste și putere. De aceea, îndemnăm pe toți creștinii să se roage pentru o astfel de atingere a Duhului Sfânt, pentru ca toate roadele să fie vizibile în toți oamenii, și ca toate darurile Lui să întregească trupul lui Hristos. Doar atunci va deveni întreaga lume un instrument potrivit în mâinile Lui, pentru ca tot pământul să-I audă vocea. (1 Corinteni 2:4, Ioan 15:26,27; 16:8-11, 1 Corinteni 12:3, Ioan 3:6-8, 2 Corinteni 3:18, Ioan 7:37-39, 1 Tesaloniceni 5:19, Fapte 1:8, Psalmi 85:4-7; 67:1-3; Galateni 5:22,23, 1 Corinteni 12:4-31, Romani 12: 3-8)
Întoarcerea Domnului Iisus Hristos
Credem în reîntoarcerea lui Iisus Hristos în persoană, vizibil, în putere și glorie pentru a-și împlini salvarea și judecata. Această promisiune a venirii Lui este un îndemn în plus în lucrarea noastră de evanghelizare, amintindu-ne cuvintele Lui și anume că Evanghelia trebuie predicată tuturor națiunilor. Credem că timpul scurs între ridicarea lui Hristos la ceruri și întoarcerea Sa este spre a fi umplut cu misiunea copiilor lui Dumnezeu, copii care nu au libertatea să se oprească înainte de sfârșit.

De asemenea, ne amintim de faptul că Iisus ne-a prevenit că se vor ridica Hristos falși și că aceștia vor fi precursori ai lui Anticrist. De aceea, respingem noțiunea că oamenii vor putea construi vreodată o lume utopică pe pământ, noțiune văzută ca vis de mândrie și de încredere în sine. Încrederea noastră creștină stă în faptul că Dumnezeu își va desăvârși Împărăția și așteptăm cu nerăbdare ziua aceea și cerul și pământul nou în care va domni neprihănirea și în care va domni Dumnezeu pe vecie.
Între timp, ne rededicăm slujirii lui Hristos și oamenilor, în supunere, cu bucurie în fața autorității divine, pentru întreaga viață. (Marcu 14:62, Evrei 9:28, Marcu 13:10, Fapte 1:8-11, Matei 28:20, Marcu 13:21-23, Ioan 2:18; 4:1-3, Luca 12:32, Apocalipsa 21:2-5, 2 Petru 3:13, Matei 28:18)

Concluzie
Prin urmare, în lumina acestor lucruri, a credinței noastre și hotărârii noastre, intrăm într-un legământ solemn cu Dumnezeu și unii cu alții pentru a ne ruga, a planifica și a lucra împreună la evanghelizarea întregii lumi. Îi îndemnăm și pe alții să ni se alăture. Dumnezeu să ne ajute prin harul Său și pentru gloria Lui să fim credincioși acestui legământ al nostru!
Amin! Aleluia!
Cunoaște lucrătorii:
David Chronic (1998) – coordonator de regiune Africa/Europa
Lenuța Chronic (2001) – educator/psiholog
Laurențiu Archip (2001) – coordonator pentru îngrijirea comunității/educator
Valerica Archip (1999) – director de programe
Fănel Ursăchescu (2005) – coordonator programe cu adolescenți
Paul Rase (2003) – director executiv
Ana Rase (2006) – educator
Oana Tonica (2010) – asistent social
Claudia Cornea (2010) – educator
Bogdan Chelariu (2010) – administrator
Anca Briceac (2008) – educator
Eugen Briceac (2013) – educator
Nicoleta Teodorescu (2008) – contabil
Anca Chiosea (2012) – coordonator de comunicare
Gianina Gheorghiu (2004) – coordonator de curățenie
Doinița Avasâlcâi (2007) – bucătar
Anica Ștefan (2007) – bucătar
Mariana Camenschi (2012) – coordonator Centrul de zi Tudor Vladimirescu
Miriam Adascalului (2012) – educator
Istoric:
Primul proiect al organizației Cuvântul Întrupat, o casă pentru copii afectați de HIV/SIDA, s-a înființat în Chennai (Madras), India în 1994. Sub rubrica „joi” în calendarul săptămânal era scrisă „România”. Joia, la ședința cu personalul, toți se rugau pentru România.
Rugăciunile au dat roadă în ianuarie 1998, când David Chronic a venit prin Cuvântul Întrupat SUA la Galați. A inițiat diverse activități cu copiii care locuiau pe stradă. Când avea bani, cumpăra sandvici-uri, pe care le mâncau cu plăcere împreună. Alături de câțiva prieteni din Galați, el a dezvoltat relații cu copiii care locuiau pe stradă și cu copiii abandonați într-un spital din cauza infectării cu virusul HIV.
În parteneriate cu alte organizații, s-au dezvoltat programe de educație și reabilitare, care s-au desfășurat pe stradă, în apartamente și la spital. Câțiva dintre copiii de pe stradă au fost invitați să locuiască cu lucrătorii. Au fost înființate cinci Centre de zi. Au fost susținute și alte organizații în dezvoltarea caselor de plasament pentru copii. S-au achiziționat medicamente și anti-retrovirale necesare pentru copiii bolnavi. A fost dezvoltat un plan pentru găsirea familiilor care îi pot ține pe copiii cu HIV în plasament, lucru care a adus la închiderea secției de la spital.
Pe 12 aprilie 2001, s-a înființat Fundația Cuvântul Întrupat în România. A început dezvoltarea Centrului Comunitar „la Vale” în Galați.
În 2004 a fost deschis o locuință cu o familie de plasament pentru tinerii care locuiau pe stradă și care nu aveau alte opțiuni.
În 2010 s-a lansat o lucrare în Chișinău, Republica Moldova, care este înregistrată ca ”Asociația Obștească La VIA”. Această asociație sprijină pe copiii vulnerabili dintr-un internat.
În 2011 s-a dezvoltat Centrul de zi „Fluture” în localitatea Tudor Vladimirescu, Județul Galați.
Până în prezent s-au dezvoltat relații de susținere cu peste 300 de copii vulnerabili.

Ne găsești și pe
rețelele de socializare

Adresă


Strada Dogăriei, nr. 111
Galaţi, 800.225

Căsuţa poştală:

Fundatia Cuvântul Întrupat
O.P. 6, C.P. 256
Galaţi, 800760, România

Salută-ne!


Ne poți găsi oricând la:

telefon/fax: 0040-236-411695

e-mail: info@cuvantulintrupat.com

Daruiește